Reactii conctroversate

Drept urmare a postarii anterioare,am constatat cu stupoare ca multi oameni si-au aratat interesul in a ma sprijini.Acest numar este insignifiant comparativ cu varietatea ideilor si sfaturilor primite,variind de la competente la total...opuse.De remarcat si respectat in schimb este intentia ,motiv pentru care voi recurge la un "ingambament mental" si voi aduna tot ceea ce consider de cuviinta in a forma o concluzie veritabila referitoare la situatia actuala.
Imediat ce problema va fi remediata,voi incepe sa tratez teme care constituie subiect de interes nu numai pentru mine,stergand orice dubiu cu privire la egocentrismul ce unii l-ar fi putut interpreta pe baza spuselor mele.
Evident ca tanjesc spre un deznodamant frumos,in care ambele parti sa aibe de castigat pe urma acestuia insa,cum bine se stie,nu dorinta influenteaza ci faptele.Acum totul sta in mainile si in capacitatea mea de a remedia lucruri,fapt ce-mi da o oarecare incredere stiindu-ma cu dorinta de a face bine.
Sa speram in schimb ca tardivitatea nu va constitui un impediment insurmontabil in cazul meu si ca 2 oameni vor ajunge la un punct comun...*fingers crossed*

Never give up on someone you love

Dupa cum bine stiti,fiecare persoana rationala si inzestrata cu bun simt,are de-a face cu anumite situatii cu care trebuie sa se descurce,facand uneori abstractie de la reguli nescrise,inefabile,care ne fac ceea ce suntem.
Cazul de fata ma are ca protagonist pe mine din pacate,fiind nevoit sa actionez in conformitate cu tipul cavaleresc in a-mi sustine punctul de vedere,desconsiderat de altii...
Zicalele tipice "Ce nu te doboara,te intareste" si "Orice sut in fund e un pas inainte" pot fi atribuite multora dintre noi,insa adevaratul substrat al acestora se reliefeaza numai dupa o perioada de timp,iar eu,desi constient de asta,refuz sa am rabdarea in astfel de momente,pripindu-ma in privinţa deciziilor.In cazul de fata se poate considera ca eu sunt in pragul de a-mi pierde persoana iubită (denotativ vorbind) din cauza unor puerilitati si a premizelor nefondate de la care am plecat...Demnitatea in astfel de momente paleste in fata sentimentelor,eu incercand in stilul tipic de a explica,ajungandu-se din pacate la alte subiecte interpretate gresit.Printre cele mai neplacute si dureroase sentimente pe care am avut ocazia de a le experimenta in scurta-mi existenta,acela de a vrea binele si de a ajunge tu insuti cel defavorizat si lasat sa inghita in sec...Concluziile ce pot fi desprinse din astfel de circumstante? Din punctul acesta de vedere pot spune ca ochii mi-au fost deschisi intr-un mod brutal si desi inutil in anumite momente...pot face apel la cea de-a doua zicala subliniata anterior...
Titlul? Aaa da...nu stiu,in momente ca acestea ma gandesc daca ar fi lucrul cel mai indicat sa fac apel la el...dar,fiind perseverent din fire,n-am sa ma las...